M-am intors spre Tine - Anca Livădaru

Ieri prima oară iarna m-a-mbrăţişat. Ce braţe
de gheaţă! De pe buze doar bocete de moarte!
Creştea în mine-un dangăt de clopote... Departe
un soare orb şi palid abia putea s-agaţe
o rază mai subţire decât un vis ce-nvie,
şovăitor, în somnul meu. Oh, Tată,
părea că în zăpadă-s de ere îngropată,
şi fiecare zvâcnet din sânge-l dau chirie!

Mă-mbrăţişase iarna cu braţe asemenea
tăcerii de pe urmă. Cădeam... În lumi străine
ea mi-aşternuse patul dar m-am întors spre Tine
şi m-am rugat, Părinte, să dorm în palma Ta...


Anca Livădaru